Dragonii și alte animale de companie

- De ce atât de multă lume preferă câinii și pisicile drept animale de companie?

- Pentru că nu-și pot permite un dragon.

Banc, tratați-l ca atare.

A trecut un an de când am scris cartea despre dragoni, cea pe care o găsiți de cumpărat aici, și am avut ample oportunități să trag niște concluzii privind impactul ei și a informațiilor din ea. Cartea conține suficiente informații practice cât să îi mulțumească și pe cei mai mofturoși și puși pe treabă, însă este scrisă într-un stil poate un pic prea romantic, cu un voal mult prea roz așternut peste experiențele personale. Nemaivorbind de ilustrațiile superbe ale lui Val Young, care îi fac cinste și care aduc cărții un grad de atractivitate sporit.

Ca orice magician care se respectă, am creat prin această carte o poartă către un univers plin de posibilități și oportunități, doar că nu cred că am pus suficiente semne de avertizare pe ea pentru cei care se decid să o deschidă și să-i calce pragul privind pericolele care-i așteaptă pe cei nepregătiți. Asta pentru că nu am vrut să sperii, ci dimpotrivă, să încurajez o altă perspectivă, un alt mod de lucru. Am vrut să deschid ochii și altora, să vadă că mai există și altceva, și să privească cu atenție, iar universul îi va lua prin surprindere și le va smulge un ”AHA!” uimit. Recunosc, însă, că am pierdut din vedere un aspect esențial, pe care nici nu știu de unde să-l apuc ca să-l prezint cât să fie luat în seamă cu atenția pe care o merită.

Nu dansa acolo unde îngerilor le e teamă să pășească.

Sfat practic din experiență personală.

Am uitat, sau nu am vrut să îi am în vedere pe cei care au un ego cât Casa Poporului (sau mai nou Catedrala Mântuirii neamului). Am presupus că, dată fiind tema, cartea va ajunge pe mâna unor oameni cu mintea deschisă, care o vor citi atât cu încântare, dar și cu o anumită doză de scepticism, fie el și neprofesional, luând din ea ceea ce au nevoie, și strecurând informațiile prin sita propriilor experiențe personale, exercitându-și nivelul de discernământ din dotare. Un nivel de discernământ pe care și eu l-am cultivat și atins cu greu, și nu în relația mea cu dragonii, ci tocmai invers: prezența dragonilor în viața mea a fost cea care mi-a atras atenția că ceva nu este în regulă cu mine, și că umblu așa, precum un câine fără stăpân, pe care nu știi dacă să-l alungi cu un băț, sau să-l iei acasă să încerci să-l domesticești.

- Ce faci cu un dragon verde?

- Aștepți până se coace.

Alt banc cu iz de adevăr.

Pentru primul banc mi-am luat o săpuneală pe mesageria de facebook de încă îmi mai țiuie urechile, deși mesajele au fost text. O doamnă cu doi dragoni de comunicare, cu care nu avea voie să lucreze, nici prima dată când m-a contactat, și nici când m-a luat la rost, câteva luni după, extrem de supărată că nu vreau să o accept la consultație să îi ascult poveștile despre interacțiunea cu ei. Și eu mai trag uneori de RVD (realizarea voinței divine), deși m-am convins că la 70-75% trag degeaba, și o să mi-o iau de nu știu ce m-a lovit, și abia de la 80 încolo mai poți negocia, conștientiza și schimba puțin. Doamna era la 50. Dar ei îi e bine, conform afirmațiilor, deși eu încep să mă îngrijorez pentru cei din jurul ei…

Cum îți cere un dragon dulciuri de Haloween când îți bate la ușă? Dă-mi dulcele pe care îl vreau eu, sau îți dau foc la casă.

I-am spus doamnei că prezența unor dragoni, în special unii eterici, de comunicare, măresc puterea de manifestare, și că dacă nu ești conștient de ce anume manifești, dezastre pot avea loc în jurul tău. I-am recomandat Rugăciunea inimii, astfel încât să nu sufere consecințe prea grele dacă tot îi ține în preajmă deși nu are încă voie să lucreze cu ei. Supărată că nu am vrut să joc rolul psihologului care ascultă povestea fără a putea da diagnostic de dus cu pluta, n-a înțeles că și-a primit consultația de rigoare, pentru că forma sub care a primit-o nu s-a încadrat în așteptările ei, pentru ca nu i-am cerut bani, și nu am pierdut timp o oră - două nici eu, nici ea, cu povești inutile. Inutile, pentru că nu a înțeles nimic din ele, cum nu le-a înțeles nici pe cele din carte, și nici măcar bancul cu dragoni și animalele de companie. A considerat jignire din partea mea când i-am zis că nu a înțeles.

- Ce sunet se aude când un dragon mânâncă ceva picant?

- Alarma antiincendiu.

Banc sec.

Dragonii apar în preajma ta atunci când ai un potențial mare de a-i hrăni cu emoțiile tale, cu energia ta, cu acțiunile tale, când în preajma ta vor avea experiențe noi. Și nu sunt mofturoși, orice tip de energie, emoție, acțiune e ok din punctul lor de vedere, căci nu urmăresc beneficitatea a ceea ce se întâmplă și acumularea experienței. Ei sunt și acționează precum o lupă care concentrează atenția și presiunea pe un aspect pe care îl scot la suprafață pentru a se putea hrăni cu el, experimenta. Cu toate acestea, pericolul nu este reprezentat de dragoni, ci de prezența lor în câmpurile noastre nelucrate. Mai ales în cazul mentaliștilor cu emoții suprimate pe care nu și le recunosc, sau manifestă și pe care le au bine îngropate sub o pătură de raționamente, acolo sunt momeli apetisante care aduc dragoni dispuși să le pescuiască și să le tragă la suprafață. Am fost în această situație și încă mai sunt uneori, iar prezența dragonilor mi-a adus vreo 2 accidente, câteva obiecte electrocasnice în service, și mașina de câteva ori, necesitatea de a renova faianța spartă în baie, sau câteva renovări datorate unor inundații.

Dacă aveam un pui de dragon, l-aș fi ținut pe umăr să bârfim toată ziua și să îi ardem pe toți cei care ne deranjează.

Așa că mare atenție la neatenție, spre deosebire de căței sau pisici, care te iubesc necondiționat, te ascultă (de cele mai multe ori) și nu îți cauzează prea multe daune, sau doar unele ușor de reparat și trecut cu vederea, dragonii nu sunt cei mai comozi însoțitori, iar când spun că puțini și-i pot permite, mă refer la faptul că în cazul în care cățelul tău a ros gardul vecinului, i-l plătești sau i-l schimbi, dar dacă aceluiași vecin i-a luat foc casa pentru că te-a enervat când aveai un dragon de foc insoțitor, și nici el și, nici tu nu sunteți conștienți să reglați costurile din mers, karma e asigurată, iar karma nu dă cu parul, dă cu amarul.

Realizez acum că faptul că ți-am permis să invoci un Kraken (dragon) când ai avut tu chef a fost o idee extrem de proastă.

Dungeon and Dragons

Dragonul Aerului și Apei

În săptămâna următoare zilei tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul a apărut un dragon cu energii combinate, venind să ne aducă aminte cât de ușor e să îți pierzi capul, fie că ești un sfânt sau un dragon cu multe capete, cel puțin conform legendelor și miturilor și părerii generale. Chiar și cu mai multe capete la dispoziție pe care să le pierzi într-o luptă mai mult sau mai puțin cinstită de cucerire a unor energii necunoscute și copleșitoare. Aș vrea să subliniez faptul că orice angajare în luptă aduce un risc major de a-ți pierde capul, și dacă e nevoie să aveți grijă la ceva în această viață, să păstrați capul ferm pe umeri e primul deziderat major.

Am constatat, de când am publicat cartea despre dragoni, și lumea a început să mă întrebe despre ei și cum să interacționeze în relație cu dragonii, ori că nu prea m-am făcut eu înțeleasă, ori lumea devine grea de cap când i se așază unul pe el (lucru perfect adevărat de altfel) și se aruncă direct cu capul înainte ”Oare cum pot să-i folosesc?” când întrebarea ar trebui să fie: ”Pot oare eu să îi folosesc?” Și este într-adevăr acțiunea verbului ”a folosi” cea corectă? Sunteți siguri că ați adus nivelul stăpânirii de sine la cel al unui simplu dragon elemental? Ați depășit foamea, setea, frigul, căldura, frica de moarte, pofta de sex? Atunci da, puteți face față unui dragon, îi puteți cultiva energia și folosi detașat în scopul vreunei misiuni nobile. Altfel, energia voastră va fi hrana dragonului.

Dragonii care aduc provocarea …

Dar să nu fim pesimiști, că nu îmi stă în caracter și nu mă avantajează. Să zicem că, în anumite cazuri, în care ești pregătit, ți-ai anunțat intenția în univers că ești pregătit să-ți asumi o misiune specială, aceea de a crește în înțelepciune, de a te cunoaște mai bine pe tine însuți și lumea care te înconjoară, în care spiritul de aventură te trage înainte în necunoscut spre a experimenta misticul, și nu mai ai regrete care să te tragă în urmă sau să te țină legat de casă, de familie, de obiceiuri și nevoi, te arunci în vâltoarea existenței fără așteptări legate de câștig altul decât experiența personală. Și atunci primești drept ghizi dragoni gardieni, veniți să te asiste în procesul de învățare. Spre deosebire de alți ghizi, mai angelici, dragonii nu vin cu o invitație, ci cu o provocare, căci adesea efectul resimțit nu e unul de ajutor ci de încurcă-lume, și e nevoie să munciți dublu, triplu pentru a reuși.

Oricum aș pune problema, apariția unui dragon ca și energie de manifestare nu e Bunavestire, ci o chemare la apel, în poziție de drepți, atenți la ceea ce urmează, un efort fizic, emoțional, mental și spiritual deosebit. Atenție mare și la ceilalți ghizi, căci ce ar fi reușit vreodată Făt-Frumos fără calul său năzdrăvan, fără sfaturile Sfintei Vineri și Sfintei Duminici, fără obiectele magice aflate în posesia Ilenei Cosânzene, fără una, fără alta... Ar fi rămas băietanul naiv de la coada vacii, pe care nici transhumanța nu-l mișcă din loc. Se vede că nu am o părere prea bună despre Feții Frumoși, nu? Nu contează în scopul acestui articol oricum, acum e vorba despre zmei, pardon, dragoni/balauri.

Dragonul Aerului și Apei

View fullsize

Revenind la subiectul discuției, recunosc că e chiar el cel care mi-a acutizat tonul scrierii, energia acestei săptămâni fiind o combinație a apei cu aerul, la nivel de dragon, ce pot să spun, se simte puternic, nu chiar precum un cocktail Molotov (asta ar însemna foc cu aer), ci de emoții exprimate prin cuvânt, unul sucit și răsucit până când stoarce și ultima picătură de emoție, până scoate la suprafață și cele mai ascunse și nebănuite gânduri, punându-te(mă) față în față cu dezastrul care ești/sunt, pentru a dezvălui adevăratul caracter, pentru a descoperi puterea interioară de a răzbi în cele mai vitrege condiții. Până nu atingi fundul Abisului, nu vei simți niciodată că ai voința necesară să urci până la cerurile cele mai înalte.

Dragonul Aerului și Apei te ajută, teoretic, conform indicațiilor de pe card, să te conectezi la vibrațiile mai înalte. Spun teoretic, pentru că în practică, nu ai cum să accesezi vibrații înalte până nu faci curat în cele joase, și acesta în sine este un proces dificil și pe alocuri dureros. Explicațiile cardului vin cu îndemnul de a-ți asculta intuiția chiar și în detrimentul logicii, și se subînțelege acel mare DACĂ aduceți suficientă lumină pentru a curăța al treilea ochi, pentru a rupe vălul Maiei (al iluziilor). Și apoi urmează câteva descrieri poetice despre cum acest dragon creează bule care aduc iluminare, ușurință, o claritate de cristal, o nouă viziune asupra vieții și, atenție, conștientizări. Recunosc că în păcatul de a trata lucrurile un pic cam lejer în privința dragonilor, am căzut și eu în propria mea carte. Nu spun că nu ar fi adevărat, ci că acesta este de fapt rezultatul final al procesului, și nu procesul în sine. Gândiți-vă câte procese dure transformă un diamant din cărbune în piatră prețioasă.

Elementele - Apa și Aerul

Apa și aerul împreună pot aduce ploaia dătătoare de viață, care curăță praful de pe drumurile noastre zilnice, care împrospătează aerul pe care îl respirăm, și putem gândi mai clar, respira mai ușor, păși fără grija de a călca peste gunoaie. Aceeași combinație aduce însă furtuna, uraganul, tsunami-ul, cele care mătură totul în cale, care ucid înecând sau zdrobind în vâltoarea lor. Multe emoții stătute, multe forțe creatoare înăbușite devin factori de distrugere atunci când sunt ignorate și lăsate să se strângă. Tocmai de aceea vine acest îndemn drăguț de a-ți asculta emoțiile și de a le urma, atunci când e sigur să o faci, de aceea e bine să îți exersezi cântecul de lebădă al vocii interioare până e gata să producă propriul lui concert capodoperă.

Combinația aer cu apă impune ca emoțiile să fie exprimate pe cât se poate de frumos (fie că vă decideți să plângeți lacrimi de crocodil la o carte citită – cum am făcut eu, fie că vă exersați talentul la karaoke după câteva sticle de bere – da, și pe asta am bifat-o deja; cel fără de păcate să arunce primul piatra, zic eu), fie țipându-vă frustrările la partener sau șef (ceea ce nu recomand – anul acesta autoritatea trebuie respectată pe deplin, dar fiecare cu karma lui).

Apa transformată în aer, emoțiile în eter reflectă modul în care energiile celei de-a patra dimensiuni se agită pentru a deschide calea spre cea de-a cincea, și pentru a ne pregăti să ne exprimăm pe noi înșine goi-goluți cum ne-a făcut mama, înainte de a începe să purtăm acele deghizări sociale de care suntem atât de atașați. Și urmați exemplul prezentat de Ramon del Valle del Inclan în Lampa Fermecată:

Când în mine au reînviat larvele descurajării, şi aproape m-a înconjurat o disperare meschină, am ştiut să mă pedepsesc aşa cum ar fi ştiut să o facă un călugăr sfânt în faţa tentaţiei ispitei Diavolului. Am scăpat triumfător din bârlogul viperelor şi al leilor. Am iubit singurătatea şi, asemenea păsărilor, am cântat doar pentru mine. Vechea durere că nimeni nu mă ascultă a fost satisfăcută. Am crezut că doar în singurătate puteam să am cea mai armonioasă voce, şi, pentru un timp, am fost şi arbore centenar, şi ramură verde, şi pasăre cântătoare. Dacă vreodată au existat urechi care să mă asculte, eu n-am ştiut-o niciodată. A fost prima din Regulile mele.”

Să vă fie de folos.

DESCOPERĂ ȘI ALTE AVENTURI CU DRAGONI