Călărind MĂTURA

Simbol și poveste

Cumva, imaginea de reprezentare a unei vrăjitoare autentice a ajuns să fie mătura, cel puțin dacă arunci o privire la reprezentările Haloweenului american, sau ai văzut cel puțin unul din filmele seriei Harry Potter, desigur imaginea nefiind completă fără pălăria ascuțită și bagheta magică.

Și dacă ultimele două simboluri ar găsi o explicație ezoterică relativ facilă și în zilele contemporane (lăsând deoparte coifurile din aluminiu de protecție împotriva controlului mental al extratereștrilor și a microundelor), ținând cont că Merkaba superioară are triunghiul cu vârful în sus, iar forma pălăriei Magului/Vrăjitoarei imită aspirația către planurile superioare care aduc inspirația divină și ghidarea necesară din planurile subtile în planurile materiale, iar bagheta magică poate reprezenta orice, de la bețele arse pentru purificare la cristalele divinatorii și de vindecare, care e treaba cu mătura?

Omul Întreg

Omul spiritual își extinde câmpurile în sus, în chakrele multidimensionale cu ajutorul forței date de chakrele inferioare (puterea, răbdarea și anduranța animalică, a strămoșilor, fie ei umani sau ancestrali).

Cristalele negre sunt pentru împământare și protecție în accesarea planurilor inferioare, pentru a retrezi instinctele de supraviețiure în întunericul material, unde ascuțirea simțurilor fizice îți asigură succesul.

Să nu uităm însă că aceste planuri ale existenței sunt de fapt stări ale conștiinței, reprezentări microcosmice în mentalul uman ale dimensiunilor universului care pot fi accesate atunci când conștiința găsește cheia vibrațională de deschidere a porții către ele.

Omul se află la întrepătrunderea planurilor eterice cu cele materiale, cu sarcina de a păstra echilibrul între ele. Acesta este ucenicul vrăjitor, cel a cărui conștiință s-a dezvoltat cât să poată călători de voie în toate planurile existenței sale, integrându-le în propriul său micro-univers, oglindire parțială a Universului în care se află.

Dacă faci un pic de cercetare întrebând nelipsitul Google, găsești răspuns aproape la orice întrebare, iar aici s-ar afla și răspunsul meu. Pentru că este în engleză, cei ce cunosc limba pot să-l citească, e interesant, iar pagina este a canaului TV History, așa că reprezintă o sursă de încredere, chit că tema nu. Pentru ceilalți o să prezint pe scurt, parafrazând desigur, și neratând ocazia de a strecura și propriile mele păreri, altfel care ar mai fi distracția pentru mine? Plus că eu mă calific drept expert, fiind vrăjitoare mai multe vieți, nu numai cea curentă.

Zic ei că mătura ar fi ajuns reprezentativă pentru vrăjitoare pentru că a face curat în casă era o îndeletnicire a femeii, iar de vrăjitorie erau acuzate în special femeile. Cu toate astea, este paradoxal că de prima recunoaștere de utilizare a măturii în practici vrăjitorești este făcută de un bărbat, un preot care condamna modul în care Biserica ataca vrăjitoarele, Guillaume Edelin.

Din punctul meu de vedere, mătura este un bun simbol pentru o vrăjitoare nu pentru că ar fi reprezentativă pentru feminitate, ci pentru că este precum YIN și YANG, atât feminin cât și masculin, coada este masculinul, care direcționează, acționează, puternic și de neîndoit, iar mănunchiul de paie fiind partea feminină care se ondulează, se îndoaie, care mângâie, curățind, adunând, strângând energia. Mi se pare cel mai bun exemplu în care cele două principii pot lucra împreună în armonie. Întradevăr, coada poate fi folosită în lupta de apărare, iar mănunchiul în curățare. Nu e mișto ca și concept?

Care e treaba cu zborul pe mătură? De fapt aici ar fi partea interesantă. Lăsând deoparte explicația un pic trasă de păr că femeile ar fi lăsat măturile în fața ușii pentru a anunța că sunt plecate de acasă, ducând astfel la bănuiala că ar fi ieșit pe horn, există o altă explicație cu implicații mult mai colorate de atât. Dacă vă imaginați că ar fi vorba de aluzii cu tentă mai mult sau mai puțin sexuală, nu v-ați înșela. Presupunând că nu e vorba de un zbor fizic pe mătură, asta nu scoate din calcul alte modalități de călătorie. Implicând că anumite substanțe halucinogene, înghițite ar fi putut provoca moartea, pe de altă parte, impregnate în lemnul cozii, iar acesta frecat la subțiori și ”în alte locuri păroase” ar fi putut reprezenta o soluție mult mai bună. Un alt set de buze e la fel de bun ca și altul, nu-i așa? Pe de altă parte, în vremuri moderne avem și alte instrumente, cum ar fi seturile de ouă și baghete Yoni, care te-ar ajuta la un altfel de zbor, unul extatic.

De la o simplă glumă la misiune personală

Am dat o tura asta noapte. Am avut mici probleme la motor.

Cum am ajuns eu să povestesc despre asta? Totul a pornit de la o glumă pe facebook, o simplă postare urmată de o mică provocare, tot pe FB:

Și dacă ți-aș bate seara la ușă să te invit să călărim o mătură alergând după dragonii nopții, ai chema salvarea cu halate albe, sau m-ai lua de mână și ai spune: ce mai așteptăm?

Urmarea a fost că, după ce răspunsul a fost pozitiv din partea unei mulțimi de prietene (a se înțelege vrăjitoare), una din ele a simțit să mă ajute când m-am plâns de defectarea instrumentului propriu:

Zis și făcut, Ionela mi-a făcut surpriza de a-mi trimite unul din tablourile realizate de ea, special pentru mine, o mătură - cea din imaginea articolului, destul de stresată de reacția mea la glumița ei de răspuns.

Lăsând deoparte faptul că tabloul este superb (cu sclipici cu tot), eu am pornit gluma, așa că nu ar fi cușer din partea mea să mă supăr când altcineva îmi ridică mingea la fileu.

Însă eu știu de ce au apucat-o trepidațiile, pentru că un cadou, chiar și în glumă, ascunde în lumea noastră semnificații destul de profunde, o misiune personală. Este dacă vreți, faptul că un artist are propria sa viziune despre perceperea (i)realității care te descrie în profunzimile tale cele mai ascunse, dar și faptul că modul în care ești perceput/sau cadoul spune ceva și despre ce se vrea de la tine. Nu că Ionela nu mi-ar fi spus, chiar în repetate ori, ca vrea sa tin un curs de antichackre la care să participe, dar nu cred că e conștientă că mi-a cerut-o și în mod subtil, prin modul în care mi-a conceput ”mătura”.

Analiza pe text

Și acum să analizăm simbolurile prezente în tablou (mă simt din nou la ora de limba română - ce senzație).

În primul rând culorile tabloului sunt cele ale antichackrelor: verdele măsliniu, turcoazul spălăcit, maro-ul și negrul indecis. În umbră, culorile nu au puritatea și transparența luminii, sunt amestecate atât de mult încât este greu de identificat cui aparțin, se află pe puntea dintre ceva și orice. Îmi place și cadrul de răsuciri discrete precum un labirint în care te poți rătăci sau pierde, din nou, la fel precum conștiința riscă să rămână prinsă în vârtejul iluziei unui anticer. Mai multe informații despre antichakre găsiți aici.

Floarea de crin, prezentă atât în formă pe coadă cât și ca fond în forma mănunchiului, și norii argintii anunță/invocă prezența Duhului Sfânt, a arhanghelului Gabriel și a Maicii, în esență principiul Divin Feminin care să ghideze călătoria pentru a primi darurile și călăuzirea divină, revelația voinței lui Dumnezeu ca și misiune personală.

Cele două cristale roșii mi se par cea mai tare reprezentare a eului meu interior. Întradevăr, de câte ori am simțit nevoia de repaos, de alint, de hrănire cu energie maternă vindecătoare, mergeam să dorm în brațele mamei Pământ lângă cristalul inimii sale, un cristal roșu magenta (cel puțin eu așa o percep - am o prietenă care o vede albastru, pe de altă parte ea are mici probleme cu culorile), legând o coardă ombilicală între propriul meu cristal și cel al Mamei Pământ.

Pământul este gazda umbrei noastre în această întrupare, și orice vizită în umbră ar fi bine să fie însoțită de o aliniere dintre inima ta și inima pământului, să pășești cu respect, onorând rolul asumat de suport pentru tine și toate încarnările spiritului tău, precum și a alaiului și neamului (dacă e cazul). Până și cel de-al treilea ochi este poziționat între cele două inimi (inima ta mai înalta - o chackră transpersonală 8, și inima pământului - Steaua Pământului, privind la ce se află între ele, larg, deschis din răunchii instinctelor tale.

Astfel că mătura este întradevăr o formă de călătorie, una interioară, în abisurile ființei pentru a redescoperi abilități de mult uitate și/sau pierdute, este o invitație de a îndrăzni să fii și să faci lucruri neobișnuite, în afara zonei de confort, dincolo de ceea ce știi, către ceea ce nu știi că știi. Luați-o pe-asta ca și încurcă limbă și pus creierii pe moațe. Până la activarea Merkabei ca și vehicul de călătorie intergalactic și interdimensional, e bună și o mătură pentru zborurile locale și de linie.

Pe Ionela o găsiți aici, dacă și voi aveți nevoie de o mătură personalizată, sau un dragon însoțitor, sau un înger păzitor.

Porțile umbrei - Antichakrele

Există spirite care dansează acolo unde îngerilor le e teamă să pășească.

Floriana Ungureanu

Evoluția spirituală - călcâiul lui Ahile

Acest articol este pentru cei cu pretenții că au ales calea spirituală și consideră că au parcurs suficient din ea cât să se încumete să observe și spinii și ciulinii de pe ea. Căci de la întrebările fundamentale de la început: Cine sunt EU? și Ce caut pe aici? la răspunsul sec ”EU SUNT”, și ”desăvârșirea ca și dumnezeu întrupat” e cale lungă de străbătut pentru înțelegerea conștiinței noastre. Pe calea spirituală nu te călăuzește credința, ci înțelegerea provenită din experiență și experimentare.

Te-ai născut să fii real, nu perfect.

Ralph Marston

Ascensiunea - Graalul personal

Răspunsul la întrebarea ”Cine sunt EU?” este găsirea Graalului, și de fiecare dată, în fiecare caz, răspunsul este același, și totuși diferit de la caz la caz. Eu sunt scânteie divină, un aspect al lui Dumnezeu pornit pe calea desăvârșirii și a întoarcerii în Dumnezeu, complet și împlinit, de preferință de voie și nu de nevoie, înainte de mult temuta Apocalipsă, sfârșitul veacurilor, care oricum va avea loc peste multe sute de mii de reîncarnări, pentru cine are răbdare să o aștepte. Distracția începe atunci când descoperi care aspect al lui Dumnezeu ești, și ce anume ai de făcut pentru desăvârșire.

Oamenilor religioși le este frică de iad, oamenii spirituali s-au plimbat deja prin el.

Frank Warren

Majoritatea religiilor te avertizează (unele chiar amenință) în privința iadului, unde vei ajunge - să arzi - dacă nu crezi în doctrină, nu urmezi perceptele și nu duci o viață exemplară. Iadul în care vei suferi pentru eternitate până la apocalipsă. Puțini explică însă ce este cu adevărat iadul și ce se întâmplă acolo de fapt. Mi-a venit în minte un banc legat de întrebarea dacă iadul este exoterm sau endoterm (vă las plăcerea să-l citiți aici), și vă pot spune că bancul are dreptate, iadul este endoterm, absoarbe căldură (lumină - suflet) pe care o consumă.

Ne învârtim în cercuri spiralate nesfârșite

Există, din fericire, și religii ceva mai destupate la minte, în care informațiile sunt mai accesibile, în care amestecul de mitologie, știință și poveste este mai bine delimitat și de unde poți extrage o imagine mai clară a ceea ce există dincolo de doctrine, percepte și condiționări. În hinduism, se vorbește despre ”lokas”, cuvânt sanskrit care înseamnă ”lume”, sau ”lumea de jos/de dincolo”, și aș merge pe traducerea ”lumi de dincolo” pentru că de fapt ele sunt dincolo de percepția obișnuită, fiind lumi sau dimensiuni interioare. Omul este un microcosmos, format din foarte multe astfel de lumi, atât ”de jos”, cât și ”de sus” - impropriu spus, pentru că ele sunt cercuri concentrice, în cercuri, in alte bule cercuri/ceruri, iar în ele rezidă temporar sau permanent conștiința noastră.

Mergi în rai pentru climă, și în iad pentru companie.

Mark Twain

O altă reprezentare a iadului

Mai exact lumile de jos, diferitele niveluri ale iadului, anticerurile, au un alt nume în sanskrită, și anume ”patalas” - planuri existențiale, să le zicem dimensiuni, 7 la număr în cosmologia hindusă, reprezentări ale lumilor de dincolo, iaduri/infern. Numai că ele nu reprezintă acel iad în care sfârșești odată ce îți închei existența fizică pe pământ, viața de după moarte, ci sunt dimensiuni în care se află conștiința cuiva atunci când el este întrupat. Aceste dimensiuni sunt reprezentate mult mai atrăgător decât cerurile, dimensiunile superioare, par mai bogate, îți iau ochii mai mult prin opulență, frumusețe, par mai atrăgătoare din multe puncte de vedere. Deși locuitorii patalas-urilor sunt descriși ca scăldându-se în „elixiruri pe bază de plante”, înconjurați de bijuterii și trăind în opulență, acestea nu fac decât să descrie frumusețea pe care o simți în momentele de auto-satisfacție și auto-indulgență generate de influențele exterioare.

În funcție de tradiție, se consideră că patala sunt tărâmuri reale ale existenței sau stări de conștiință create prin modul în care individul își trăiește viața. Patalas-urile pot fi în continuare împărțite în ”rupa” lokas (primele patru, care au formă) și ”arupa” lokas (ultimele trei, care sunt fără formă). Mitologia hindusă descrie 14 lumi lumile superioare locuite de devas (zei), tărâmul pământesc în care locuiesc oamenii și lumile inferioare, locuite de asuras (demoni), unii creați de minte.

Atala - Tărâmul lui Bala, care a creat trei tipuri de femei (succubus)

Vitala - Tărâmul lui Hara-Bhava, care este un avatar al lui Shiva.

Sutala - Tărâmul lui Mahabali, regele demon virtuos.

Talatala - Tărâmul Maya, demonul-arhitect.

Mahatala - Tărâmul nagasilor, ființe mitice semidivine asemănătoare șarpelui.

Rasatala - Tărâmul danavas și daityas, care sunt dușmanii devas (zei și zeițe).

Patala - Numită și naga loka, aceasta este cea mai joasă regiune. Este tărâmul lui Vasuki, regele șarpe și căminul care găzduiește mulți nagas.

Iadul este gol, toți dracii sunt aici.

William Shakespeare

Diferența dintre iaduri și purgatoriu

Tot în hinduism se face diferența dintre iadurile conștiinței întrupate și purgatoriul sufletelor rătăcite complet în momentul trecerii dintre lumi. Sub regiunile Patala se află Naraka, Iadul hindus - tărâmul morții unde păcătoșii sunt pedepsiți, la noi traducându-se prin purgatori, în care sufletele spiritelor destrupate experimentează și mai multă suferință. Sunt acele tărâmuri în care spiritele se lovesc de fundul gropii. Se spune că Naraloka este un loc pentru răscumpărare în care ajungem la un moment pentru a experimenta greșelile/păcatele până realizăm că trebuie să ne schimbăm comportamentele pentru a ne transforma viața.

Un iad inteligent ar fi mai bun decât un rai idiot.

Victor Hugo

Chakre-antichakre

Dacă chakrele sunt porți către dimensiuni ale conștiinței, evident că și antichakrele sunt același lucru. Cum ai putea aprecia lumina și sentimentele pozitive dacă nu ai avea termen de comparație? Cum ai putea lua o decizie în deplină cunoștiință de cauză, cu liber arbitru? Cum ai putea fi capabil să înțelegi? Evident că pentru a răspunde acestor dileme e necesară coborărea în materie, uitarea, experimentarea întunericului în toată splendoarea lui. Întruparea este posibilitatea de a experimenta totul ca și o nouă posibilitate, opțiunea de a lua decizii diferite, fără cunoașterea anterioară.

Mai mult ele sunt o reflecție în oglindă a acestor dimensiuni superioare și sunt conectate între ele. De-a lungul încarnărilor, tot ceea ce am trăit și experimentat s-a înregistrat și stocat în propria cronică akashică. Dacă conștiința ta este centrată în tărâmurile inferioare ea îți va crea emoții bazate pe frică, care te vor ghida spre luptă, te vor rătăci într-o spirală descendentă de învinovățire, inducând răutate, ură și furie. Acești indivizi manifestă dispreț față de ceilalți și nu sunt mulțumiți de lume. În realitate, sunt nemulțumiți de sine.

Când pleci pe calea dezvoltării personale și spirituale, începi să faci lumină, în capul tău, în suflet, și în interiorul tău, deschinzând și aliniind chakrele. Până te iluminezi, apoi începi să te descoperi mai în detaliu, și vezi că lumina ca lumina, dar mai ești și întuneric, în privința căruia trebuie să faci ceva, în principiu să-l accepți că există, că îl manifești la fel de mult ca și pe lumină, deși poate nu la fel de deschis sau conștient, și apoi să te stăpânești din manifestarea lui tam nesam când ți-e lumea mai dragă.

Viața te va târâ prin iad pentru a te testa dacă încă mai ai curaj să crezi în rai.

Better man project

Iadul este …. o exagerare

Cultivarea curățării și energizării chakrelor se recomandă din perspectiva încurajării atributelor pozitive pe care acest obicei ni l-ar aduce. Când sunt deschise și energizate, ele orbesc lumea din jur, reprezintă un factor atractor natural al celor care își caută liderul sau maestrul. Când ele sunt închise, începe manifestarea aspectelor opuse, acumularea emoțiilor și energiilor negative care suprimate se strâng. Ce se întâmplă când chakrele dau în supraplin? Dacă e pe plus alimentează ascensiunea kundalini spre chakrele superioare, însă dacă e pe minus, se îndreaptă spre pozitionare în antichakre.

Mentalul este cel care influențează corpul emoțional și care îl inflamează. O emoție durează 90 de secunde, mintea este cea care întoarce o temă pe toate părțile, face conexiunile cu trecutul și viitorul și amplifică o simplă emoție de teamă, supărare, neplăcere în frică, furie, mânie, dispreț, exagerând proporțiile întâmplărilor prin prisma judecății proprii. Astfel că iadul(rile) sunt dimensiuni în care s-au revărsat de-a lungul vieților aceste energii, depozitându-se acolo, în propria cămăruță din castelul cu sute de mii de camere. Așa că orice exagerare a emoțiilor până la nivelul (auto)distructiv, fie de suprimare a lor până la lipsa lor totală te aduce în aceste dimensiuni, fără a realiza dimensiunea căderii, ea manifestându-se sub formă de obsesii, dependențe de același mod de gândire și acțiune, uneori atât de subtile și justificabile că nu suntem dispuși să renunțăm la ele.

Cunoscând aceste informații despre dimensiunile spiritului, poți să identifici unde se află conștiința ta, ce ai de făcut pentru a ieși din cercul respectiv și unde ai avea de lucrat atunci când anumite zone sunt sensibile și vulnerabile. Un lucru de care eu personal sunt sigură este că ascensiunea este improbabilă fără alinierea, echilibrarea și curățarea acestor chakre, ele fiind o vulnerabilitate precum niște pietre de moară.