Bat clopotele

Clopotele au menirea de a ne deschide calea către Dumnezeu, ele îți atrag atenția (întorc mintea către), deschid sufletul (poarta către) și ridică spiritul (schimbă vibrația pe care acesta rezonează). Când exteriorul se dărâmă în jurul nostru, acest fapt nu e decât o reflecție a distrugerii interioare, iar unul din instrumentele de refacere este chiar acesta: Clopotul.

Teste fără număr

Trăim vremuri interesante, pentru că s-au găsit ceva chinezi să ne blesteme (cică ei aşa blesteamă: “fie să trăieşti vremuri interesante”). Normal că de la ei ni se trage experimentul Covid-19, cum să nu, poftim cultură…Unii îşi doresc atât de tare să îi copieze lucrarea lui Dumnezeu, încât uită că chiar şi atunci îi fac voia şi misiunea. Cum şi de către cine nici nu mai contează, precum nici pentru ce scop, pentru că aşa a vrut Dumnezeu, iar EL este cel mai eficient. Ceea ce contează este acţiunea individuală şi colectivă în fiecare clipă a acestei încercări. Şi care sunt jaloanele unei încercări? Teste pe toate planurile, fizice, mentale, emoţionale, spirituale. În cele două articole legate de karmă de la începutul anului 2019 (aici şi aici), am atras atenţia că lecţiile karmice de neam abia de acum se vor resimţi, că 2019 şi anii anteriori au fost de pregătire.

În vremuri de restrişte….

Pe vremuri când ne lovea vreo molimă, primul gest era trasul clopotelor de la biserici, aşa erau anunţate, aşa se ştia că ceva nu este în regulă, se atrăgea atenţia oamenilor să se pregătească de întâlnirea cu Dumneazeu. Pentru că clopotele anunţau mai ales molimele, invaziile, morţile. De ce clopote şi nu cimpoaie, sau bucium, sau tobe, sau pocnitori, sau… Pentru că fiecare are specializarea sa, iar clopotele sunt vocea lui Dumnezeu care ne cheamă la El. Şi asta nu înseamnă că trebuie să pleci cu totul, dar nici să aştepţi până e nevoie ca ele să bată exclusiv pentru tine. De la începutul pandemiei un prieten a tot bătut apropouri (eh, a zis-o de-a dreptul în stilul lui direct) că trasul clopotelor sau bătaia celor sunătoare ar ajuta mult.

A fi sau a nu fi trăgător de clopote

Nu ştiu dacă l-a mai luat şi altcineva în afară de mine în seamă, cert este că am văzut la un moment dat pe net o ştire cum că Arhiepiscopia Moldovei îşi propusese să tragă toate clopotele simultan în întreaga Moldovă în contextul Covid 19. Ţinând cont că Moldova a avut un număr semnificativ de decese mă întreb dacă au făcut-o şi dacă ăsta era să fie rezultatul, sau pur şi simplu nu au mers până la capăt cu ideea. Contează însă şi calitatea clopotului, însă cel mai important este cel care îl trage, la urma urmei clopotul este un simplu instrument în mâna celui care pune intenţia, care ar trebui să aibă cunoaşterea şi să fie în armonie cu el cât să-i ştie sunetul, şi cât e nevoie să îl tragă până îşi face efectul.

Eu şi clopotele mele

Aproape fiecare bol cântător (aka clopot aşezat) pe care îl deţin are personalitatea lui, un aspect sau două sau mai multe combinate pe care lucrează, în funcţie de vibraţia gamei sunetelor sale, şi de fiecare dată sună diferit, niciodată la fel. Etalonul este sunetul pe care îl scoate atunci când singura mea intenţie este să mă bucur de el, să îmi setez corpul ca şi un diapazon care vibrează împreună cu el amplificându-ne unul pe celălalt, propagând sunetul cât mai mult, mai departe, mai amplu şi mai profund. În restul timpului sunt sunetele sparte, slabe, distonante care îmi spun o poveste, îmi arată unde e problema.

De ce bat clopotele,… Mitică?

Lăsând gluma la o parte și pe Caragiale, doxologia.ro spune că clopotele nu bat niciodată pentru amuzament (exceptând cele cântătoare din propria dotare, dar asta e altă poveste), ele bat pentru a ne atrage atenția la o chestiune de natură sufletească: << Cheamă viii, plânge morții, împrăștie viforele! – împrăștie dracii și trăsnetele.>>

Clopotul, vocea lui Dumnezeu

Deja este certitudine științifică faptul că sunetul aduce nori de ploaie sau îi împrăștie pe cei de grindină (generator de unde de șoc), și deși eficiența lor este argumentabilă, existența impactului nu poate fi negată. Sunt câteva povești interesante legate de clopotele unor biserici care ar avea același efect când sunt trase, dar povestea asta o să o dezvolt în altă parte… Clopotele se trăgeau ca și alarmă, dar și pentru a chema oamenii la biserică, pentru a le aduce aminte că înainte de toate atenția este la Dumnezeu, că voia Lui se manifestă când a Omului se abate de la drum.

Ținând cont de întâmplările ultimilor ani, mă întreb de ce vocea lui Dumnezeu nu s-a auzit (și nu se aude) mai des? Oare surzim în fața clopotelor până când va răsuna sunetul trompetelor?

Făuritorii de clopote

“Nu gândi că o să creezi artă. Doar fă-o. Lasă-i pe ceilalți să decidă dacă e bună sau rea, dacă o iubesc sau o urăsc. Și până se hotărăsc ei, creează și mai multă artă.” - Andy Warhol

În luna lui Cuptor - perechea lunii februarie care în tradiția populară se numește făurar, am cunoscut un Făurar, George Botoran de la Turbonef, Râmnicu Vâlcea. Mă strădui de ceva vreme să scriu a doua carte pe care editorul meu, Vlad T Popescu de la Meditative arts o așteaptă cu nerăbdare, despre bolurile cântătoare, sau clopote așezate/întoarse, cunoscute în mod eronat drept tibetane, dar asta e o altă poveste despre care o să citiți în carte (sic). Atunci când scriu, îmi place să prezint perspectiva personală, experiența proprie, iar așa ceva nu se câștigă decât, ați ghicit, mergând și făcând.

Deși am primit o invitație de a vizita India de la furnizorul meu de clopote din București, anume HIRCUS, am refuzat-o politicos, pentru că India, Nepalul mi se par departe și ar reprezenta o gaură în buget prea mare, nu neapărat călătoria până acolo, ci ce aș găsi de cumpărat la fața locului. Mai mult, oricât de mult aș aprecia bolurile cântătoare, povestea lor este una fabricată meșteșugit care nu îmi captează interesul. Mi se pare mai important să revenim cu atenția asupra a ceea ce avem și noi aici, dar le-am neglijat: menirea, puterea în duh, disponibilitatea de a merge mai departe, de a ne adapta la realitatea locului…

Până nu ne veți da înapoi clopotele, vom plânge ca orbul care și-a pierdut toiagul …

Gargantua și Pantagruel

Ce meserie frumoasă, să făurești clopote de biserică, instrumente menite să reprezinte vocea lui Dumnezeu care cheamă omul la rugăciune, introspecție, îi atrage atenția de la cele lumești la cele cerești.

În România eu știu două firme producătoare de clopote, una la Baia Mare - Blotor, și una, cum altfel, în orașul meu natal, Râmnicu Vâlcea. Cum la Baia Mare se ajunge mai greu, mi-am satisfăcut curiozitatea lângă casă, vizitând Turbonef și stând la taclale cu George. Să vă explic de ce: am niște prieteni care au în familie un preot, și când a comandat clopotul bisericii a adăugat la comandă și realizarea unor clopoței din același material și pentru nepoței. Nu pot să vă exprim ce minunăție este fiecare clopoțel, niciun alt clopot pe care l-am testat, adus din meleagurile exotice ale Asiei, nu mi-a ridicat părul pe mine nici măcar la înclinare sfert de unghi drept. Am vrut și eu, dar n-am biserică să înzestrez. Încă. Ufff.

În schimb, odată încheiat turul clopotelor bisericești prezente în expoziție, George m-a invitat să văd programul cu care ei reglează frecvențele, iar pe birou, alături de PC, se afla un clopot de mână interesant. Pe care el mi-a mărturisit că l-a construit din nostalgie, din pasiune, având menirea de a reaminti momentele școlii când un elev plimba un clopoțel pe holuri pentru a chema la pauză sau la relaxare. Normal că i-am testat sunetul și, surpriză: frecvența sa e suficient de înaltă cât să tindă spre ultra gama, cea care invită la cristalizarea ideilor, la antrenarea minții să învețe, iar nota sa F (centrul inimii) era menită să implice sufletul în procesul de învățare.

Evident că l-am convins să se despartă de el, și l-am adoptat la mine acasă, nu de alta, dar uneori vecinii cer să fie treziți la realitate.

Îmi pot controla destinul, dar nu și soarta. Destinul înseamnă că există oportunități de a vira la dreapta sau la stânga, dar soarta este o stradă cu sens unic. Cred că toți avem de ales dacă ne îndeplinim destinul, dar soarta noastră este pecetluită.

Paulo Coelho

Când destinul se împlinește

Poate unii când evaluează pe cineva se raportează la studii, diplome, recomandări sus-puse, ei bine eu una mă uit pe mandala zilei de naștere să știu cine e, și de acolo mă conving că percepția mea e corectă așa că l-am luat un pic la analiză pe text (mandală adică), și mi-am primit confirmarea.

Centrul mov (9) spune că e născut maestru ascendent, are prin urmare cea mai bună relație cu ghizii spirituali, una directă, nemijlocită nici măcar de înțelegerea lor ca și ghidare și relaționare separată de cine e el ca spirit. Nativ și natural va face acele lucruri pentru care alții trebuie să învețe, să muncească, să caute.

Ce îmi spune mie însă că el se află pe calea împlinirii misiunii sale personale este gruparea dintre cele două culori albastru și galben (2 și 4) aflate pe coloana verticală dinspre centru, reprezentând arta de a construi puntea dintre Cer (Dumnezeul ca și percepție religioasă) și materializarea sa în materie, pe Pământ, în acțiune. Sigur, respectând manualul de instrucțiuni, aducând și adunând cunoașterea practică din fragedă pruncie, din familie, de la generațiile anterioare.

Talentul e o "meserie" cu care te naşti, nu una pe care ai de gând s-o înveţi.

Tudor Mușatescu

Sunt mulți cei care cred că maeștrii de odinioară sunt făurarii de inspirație divină a căror trecere o să o deplângem mereu având regretul că nu ne vom mai întâlni să putem beneficia de talentul lor creativ, astfel ne antrenăm într-o continuă alergare după vestigiile lăsate în urma lor. Puțini sunt cei care sesizează cum se învârte roata destinului și a timpului, cum Universul evoluează, iar talentul revine pe firmament pentru a se adapta la noile tendințe, la modul cum spiritele au evoluat și ele, la locul în care se află. Nimeni nu e profet în satul lui și la vremea lui.

Cunoașterea ajunge, sub o formă sau alta să se manifeste, din nou, și din nou, talentul nu sare nicio generație, fiecare generație fiind însă responsabilă să îl cultive, să îl recunoască, să îl exploateze.

Când afli un astfel de talent, fă-l cunoscut, profită, bucură-te, nu aștepta regretul generațiilor viitoare.