Aripile lui Abaddon

Îngeri de lumină, îngeri de întuneric

Fac pariu că atunci când auziți cuvântul ”Înger” pomenit, vă gândiți la o entitate de lumină, benevolă, prietenoasă, menită să vă răspundă oricând și oricum la rugăciune, să vă dea o stare de bine… Înțelegeți unde bat cu această prezentare, nu? Ce poveste plină de vise…

Există îngeri de lumină care deservesc luminii lui Dumnezeu, și există îngeri de întuneric care deservesc umbrei lui Dumnezeu, cei din urmă se numesc îngeri păstrători ai karmei, și reprezintă lumina Duhului Sfânt din întuneric, mici steluțe albe într-o mare de întunecime. Așa cum lumina nu are o singură nuanță, și nici aceleași atribute, nici întunericul nu diferă.

Dacă îngerii de lumină au formă rotundă, emanând irizații de lumină considerate aripi, de fapt reprezentând însușirile și rangul îngerului, cei de întuneric au mai degrabă formă ovală, eliptică ca un ou, iar aripile, pot fi irizări și de întuneric și de lumină, drept e, mai mult de întuneric.

Îngerii, de ambele tipuri, sunt entități colective, sferele sau ovalele respective fiind alcătuite din nenumărate puncte de lumină albă sau argintie. Îngerii de lumină au atât alb cât si auriu (de fapt auriul este conțiința divină, iar albul înzestrarea din partea Duhului Sfânt), îngerii de întuneric sunt puncte albe, atractori de întuneric.

Îngerii de lumină te ard, cei de întuneric te zguduie, cei de lumină te trag în sus, cei de întuneric te cufundă/apasă în jos, primii îți dau fiori electrici, cei din urmă strângeri magnetice.

Îngerii Karmei

Îngerii de întuneric sunt mai mulți decât v-ați aștepta, unii chiar din cei cunoscuți. De exemplu, Arhanghelul Gabriel(a) este de întuneric, dacă nu știați deja. Evident Azrael, Ariel și alți arhangheli. Și ei fac voia lui Dumnezeu la fel de mult ca cei de lumină, și au la rândul lor o menire bine definită în marea schemă a lucrurilor.

Există o categorie de îngeri care mă interesează pe mine în special, pentru că eu, fiind ciudata dintr-o lume de ciudați, am pe umeri doi îngeri păzitori, cel obișnuit, de lumină, care m-a apărat de-a lungul timpului de unele și altele și m-a ajutat să aleg drumul cel mai potrivit pentru mine; și un înger păzitor de întuneric, un înger al karmei.

Care e rolul celui din urmă? Să mă țină în lesă. Nu glumesc. Am un înger care mă apără de ce mi s-ar putea face de către alții, și am unul care îi apără pe ceilalți de ce le-aș putea face eu lor. Asta în primul rând, plus că din când în când mă ia frumos de mânuță și mă urcă în norul karmic să mai descarc ce am de lucru în perioada următoare. De obicei după asta îmi refac măsurătorile radiestezice MDH, că sigur nu mai am aceleași valori de le știam, și nu de alta, dar nu strică să știi pe ce palier ai de lucru.

Aripile lui Abaddon

Dar gata cu prezentarea, că mă abat prea mult de la tematica articolului, și anume aripile lui Abaddon. Cine e și cam ce face Abaddon, găsiți aici și mai recent aici. Pentru că feedbackul unei prietene a fost ”mă așteptam de la tine să scrii chestii mai avansate despre el” (ea îl percepe pe Abaddon ca entitate masculină, spre deosebire de mine, care o percep feminină - și am și câteva argumente convingătoare pentru asta, pe care le voi prezenta cu altă ocazie), am decis să intru în mai multe detalii, așa ca pentru avansați.

Vorbind despre aripile îngerilor, ele nu sunt precum cele ale păsărilor, pentru zburat prin ceruri, ci reprezintă câte un set de abilități care caracterizează îngerul respectiv, de fapt abilitatea și modul în care o utilizează. De exemplu, Mihail are abilitatea de a transmuta frica în curaj. Cum? Dându-ți ordin să faci lucrul de care ți-e frică, împingându-te să te confrunți cu el. Gabriel are darul premoniției, mesagerul care transmite planul lui Dumnezeu. Cum? Vise, cărți oracol, viziuni.

După cum spuneam Abaddon are 8 aripi, 4 seturi de abilități împreună cu modul aferent de implementare, un set în plus față de un Serafim, și aș vrea să înțelegeți că asta înseamnă că are abilitățile unui Înger cu rang de serafim plus încă una.

1 - transmutarea elementelor la nivel micro de un organism independent

Prima molimă în Egipt, care declanșează o reacție în lanț este transformarea elementului apă (a Nilului) în sânge (tot apă ca și element, însă cu alt program de funcționare). Cum? Cu ajutorul unor organisme minuscule, dinoflagelatele (gen ciuperci - nici animale, nici plante, și una și alta), care prin mișcare crează lumină, iar prin multiplicare schimbă natura apei (culoarea trece in roșu, și din hrănitoare pentru faună devin toxice și ucigașe). Nu știu de ce, dar această explicație îmi aduce în minte un alt personaj misterios, il Separatio ( cel care nu e nici bine, nici rău, ci granița dintre bine și rău, nici lumină nici întuneric, ci griul care poate fi perceput ca ambele, echilibrul dintre cele două forțe universale Dumnezeu ca reprezentant al binelui, și Satan ca reprezentant al răului). Doar zic că seamănă.

2 - coordonarea grupurilor de animale sub forma unei conștiințe colective

De ce ar fi asta o abilitate? Sunt multe animale care lucrează armonios ca și o conștiință colectivă (albinele, furnicile…). Doar că Abaddon face acest lucru cu animale care în mod obișnuit sunt singuratice (lăcuste, scorpioni), chemându-le și adunându-le, unindu-le pentru un scop comun. Formarea unei conștiințe colective pentru un scop comun presupune trezirea unor instincte primare de supraviețuire și amplificarea lor până la anularea fricilor și considerentelor individuale.

3 - Stăpânirea și coordonarea dragonilor planetari

Mă refer la dragonii aceia mari, cei capabili să aducă forța de a stârni furtuni, uragane, erupții vulcanice, cutremure. Din nou este vorba de o acumulare, de o descărcare din norul karmic la nivel colectiv, de nație sau planetă. Să nu uităm că dragonii sunt elementali la bază, al căror rol este transmutarea energiilor, fie prin acumulare lentă de potențial până se atinge punctul de declic, fie prin ciocnirea/conflictul a două potențiale opuse de forță similară. Ca spirite întrupate în corpuri umane, noi am uitat acest potențial, și din păcate nu îl mai utilizăm decât pentru transmutarea mâncării în energie, însă noi avem aceeași capacitate și potențial, neasumându-ne această misiune vărsăm propriile noastre energii în magma Pământului, iar rolul lui Abbaddon este de a ne face conștienți de contra-acțiunea planetei fața acțiunilor noastre.

4 - deschiderea porților Abisului

Ce este Abisul? În teologie, Abisul este Vidul sau Haosul dinaintea Creației. De fapt, Abisul este același cu Abaddon (am zis nu, ca e mai mult spațiu decât entitate, nu?), spațiul fără sfârșit, al dezintegrării, unde te pierzi dacă intri, pentru că deși este vid, și nu e nimic, totuși acolo poți intra și ieși, deși nu întreg, și nu cu totul. Denumirea sa în greacă Apollyon reprezintă distrugerea completă, și este reprezentat ca o ființă alcătuită din 4 părți, patru elemente: apa peștilor, focul dragonilor, pământul pe care calcă ursul, aerul aripilor.

Când se deschide Abisul? Atunci când echilibrul dintre lumină și întuneric, dintre bine și rău, dintre putere și manifestare este amenințat, și pentru a-l stabiliza, se deschid porțile fie pentru a închide în el entitățile care îl amenință, fie pentru a elibera energii sau entități care să contra balanseze ce se întâmplă. Porțile Abisului sunt multe, și căile lor nu se întrepătrund, pentru că în NIMIC nu există șansa de a întâlni ceva sau pe cineva, însă cheia abisului este una singură, o stare de a fi.

Călărind MĂTURA

Simbol și poveste

Cumva, imaginea de reprezentare a unei vrăjitoare autentice a ajuns să fie mătura, cel puțin dacă arunci o privire la reprezentările Haloweenului american, sau ai văzut cel puțin unul din filmele seriei Harry Potter, desigur imaginea nefiind completă fără pălăria ascuțită și bagheta magică.

Și dacă ultimele două simboluri ar găsi o explicație ezoterică relativ facilă și în zilele contemporane (lăsând deoparte coifurile din aluminiu de protecție împotriva controlului mental al extratereștrilor și a microundelor), ținând cont că Merkaba superioară are triunghiul cu vârful în sus, iar forma pălăriei Magului/Vrăjitoarei imită aspirația către planurile superioare care aduc inspirația divină și ghidarea necesară din planurile subtile în planurile materiale, iar bagheta magică poate reprezenta orice, de la bețele arse pentru purificare la cristalele divinatorii și de vindecare, care e treaba cu mătura?

Omul Întreg

Omul spiritual își extinde câmpurile în sus, în chakrele multidimensionale cu ajutorul forței date de chakrele inferioare (puterea, răbdarea și anduranța animalică, a strămoșilor, fie ei umani sau ancestrali).

Cristalele negre sunt pentru împământare și protecție în accesarea planurilor inferioare, pentru a retrezi instinctele de supraviețiure în întunericul material, unde ascuțirea simțurilor fizice îți asigură succesul.

Să nu uităm însă că aceste planuri ale existenței sunt de fapt stări ale conștiinței, reprezentări microcosmice în mentalul uman ale dimensiunilor universului care pot fi accesate atunci când conștiința găsește cheia vibrațională de deschidere a porții către ele.

Omul se află la întrepătrunderea planurilor eterice cu cele materiale, cu sarcina de a păstra echilibrul între ele. Acesta este ucenicul vrăjitor, cel a cărui conștiință s-a dezvoltat cât să poată călători de voie în toate planurile existenței sale, integrându-le în propriul său micro-univers, oglindire parțială a Universului în care se află.

Dacă faci un pic de cercetare întrebând nelipsitul Google, găsești răspuns aproape la orice întrebare, iar aici s-ar afla și răspunsul meu. Pentru că este în engleză, cei ce cunosc limba pot să-l citească, e interesant, iar pagina este a canaului TV History, așa că reprezintă o sursă de încredere, chit că tema nu. Pentru ceilalți o să prezint pe scurt, parafrazând desigur, și neratând ocazia de a strecura și propriile mele păreri, altfel care ar mai fi distracția pentru mine? Plus că eu mă calific drept expert, fiind vrăjitoare mai multe vieți, nu numai cea curentă.

Zic ei că mătura ar fi ajuns reprezentativă pentru vrăjitoare pentru că a face curat în casă era o îndeletnicire a femeii, iar de vrăjitorie erau acuzate în special femeile. Cu toate astea, este paradoxal că de prima recunoaștere de utilizare a măturii în practici vrăjitorești este făcută de un bărbat, un preot care condamna modul în care Biserica ataca vrăjitoarele, Guillaume Edelin.

Din punctul meu de vedere, mătura este un bun simbol pentru o vrăjitoare nu pentru că ar fi reprezentativă pentru feminitate, ci pentru că este precum YIN și YANG, atât feminin cât și masculin, coada este masculinul, care direcționează, acționează, puternic și de neîndoit, iar mănunchiul de paie fiind partea feminină care se ondulează, se îndoaie, care mângâie, curățind, adunând, strângând energia. Mi se pare cel mai bun exemplu în care cele două principii pot lucra împreună în armonie. Întradevăr, coada poate fi folosită în lupta de apărare, iar mănunchiul în curățare. Nu e mișto ca și concept?

Care e treaba cu zborul pe mătură? De fapt aici ar fi partea interesantă. Lăsând deoparte explicația un pic trasă de păr că femeile ar fi lăsat măturile în fața ușii pentru a anunța că sunt plecate de acasă, ducând astfel la bănuiala că ar fi ieșit pe horn, există o altă explicație cu implicații mult mai colorate de atât. Dacă vă imaginați că ar fi vorba de aluzii cu tentă mai mult sau mai puțin sexuală, nu v-ați înșela. Presupunând că nu e vorba de un zbor fizic pe mătură, asta nu scoate din calcul alte modalități de călătorie. Implicând că anumite substanțe halucinogene, înghițite ar fi putut provoca moartea, pe de altă parte, impregnate în lemnul cozii, iar acesta frecat la subțiori și ”în alte locuri păroase” ar fi putut reprezenta o soluție mult mai bună. Un alt set de buze e la fel de bun ca și altul, nu-i așa? Pe de altă parte, în vremuri moderne avem și alte instrumente, cum ar fi seturile de ouă și baghete Yoni, care te-ar ajuta la un altfel de zbor, unul extatic.

De la o simplă glumă la misiune personală

Am dat o tura asta noapte. Am avut mici probleme la motor.

Cum am ajuns eu să povestesc despre asta? Totul a pornit de la o glumă pe facebook, o simplă postare urmată de o mică provocare, tot pe FB:

Și dacă ți-aș bate seara la ușă să te invit să călărim o mătură alergând după dragonii nopții, ai chema salvarea cu halate albe, sau m-ai lua de mână și ai spune: ce mai așteptăm?

Urmarea a fost că, după ce răspunsul a fost pozitiv din partea unei mulțimi de prietene (a se înțelege vrăjitoare), una din ele a simțit să mă ajute când m-am plâns de defectarea instrumentului propriu:

Zis și făcut, Ionela mi-a făcut surpriza de a-mi trimite unul din tablourile realizate de ea, special pentru mine, o mătură - cea din imaginea articolului, destul de stresată de reacția mea la glumița ei de răspuns.

Lăsând deoparte faptul că tabloul este superb (cu sclipici cu tot), eu am pornit gluma, așa că nu ar fi cușer din partea mea să mă supăr când altcineva îmi ridică mingea la fileu.

Însă eu știu de ce au apucat-o trepidațiile, pentru că un cadou, chiar și în glumă, ascunde în lumea noastră semnificații destul de profunde, o misiune personală. Este dacă vreți, faptul că un artist are propria sa viziune despre perceperea (i)realității care te descrie în profunzimile tale cele mai ascunse, dar și faptul că modul în care ești perceput/sau cadoul spune ceva și despre ce se vrea de la tine. Nu că Ionela nu mi-ar fi spus, chiar în repetate ori, ca vrea sa tin un curs de antichackre la care să participe, dar nu cred că e conștientă că mi-a cerut-o și în mod subtil, prin modul în care mi-a conceput ”mătura”.

Analiza pe text

Și acum să analizăm simbolurile prezente în tablou (mă simt din nou la ora de limba română - ce senzație).

În primul rând culorile tabloului sunt cele ale antichackrelor: verdele măsliniu, turcoazul spălăcit, maro-ul și negrul indecis. În umbră, culorile nu au puritatea și transparența luminii, sunt amestecate atât de mult încât este greu de identificat cui aparțin, se află pe puntea dintre ceva și orice. Îmi place și cadrul de răsuciri discrete precum un labirint în care te poți rătăci sau pierde, din nou, la fel precum conștiința riscă să rămână prinsă în vârtejul iluziei unui anticer. Mai multe informații despre antichakre găsiți aici.

Floarea de crin, prezentă atât în formă pe coadă cât și ca fond în forma mănunchiului, și norii argintii anunță/invocă prezența Duhului Sfânt, a arhanghelului Gabriel și a Maicii, în esență principiul Divin Feminin care să ghideze călătoria pentru a primi darurile și călăuzirea divină, revelația voinței lui Dumnezeu ca și misiune personală.

Cele două cristale roșii mi se par cea mai tare reprezentare a eului meu interior. Întradevăr, de câte ori am simțit nevoia de repaos, de alint, de hrănire cu energie maternă vindecătoare, mergeam să dorm în brațele mamei Pământ lângă cristalul inimii sale, un cristal roșu magenta (cel puțin eu așa o percep - am o prietenă care o vede albastru, pe de altă parte ea are mici probleme cu culorile), legând o coardă ombilicală între propriul meu cristal și cel al Mamei Pământ.

Pământul este gazda umbrei noastre în această întrupare, și orice vizită în umbră ar fi bine să fie însoțită de o aliniere dintre inima ta și inima pământului, să pășești cu respect, onorând rolul asumat de suport pentru tine și toate încarnările spiritului tău, precum și a alaiului și neamului (dacă e cazul). Până și cel de-al treilea ochi este poziționat între cele două inimi (inima ta mai înalta - o chackră transpersonală 8, și inima pământului - Steaua Pământului, privind la ce se află între ele, larg, deschis din răunchii instinctelor tale.

Astfel că mătura este întradevăr o formă de călătorie, una interioară, în abisurile ființei pentru a redescoperi abilități de mult uitate și/sau pierdute, este o invitație de a îndrăzni să fii și să faci lucruri neobișnuite, în afara zonei de confort, dincolo de ceea ce știi, către ceea ce nu știi că știi. Luați-o pe-asta ca și încurcă limbă și pus creierii pe moațe. Până la activarea Merkabei ca și vehicul de călătorie intergalactic și interdimensional, e bună și o mătură pentru zborurile locale și de linie.

Pe Ionela o găsiți aici, dacă și voi aveți nevoie de o mătură personalizată, sau un dragon însoțitor, sau un înger păzitor.

Oglinda de suflete

”Ochii sunt oglinda sufletului”

Nu știu cine a zis asta dar are dreptate.

Când vrei să cunoști pe cineva să te uiți în ochii lui. Acolo, dacă ești deschis și suficient de atent, ai să ”vezi” multe din interiorul acelei persoane Pe mine mă fascinează acest lucru. Am momente când sunt deranjată de faptul că unele persoane poartă ochelari de soare. Mai ales dacă sunt într-o conversație cu ele. Mi se pare că parcă îmi lipsește ceva din modul în care receptez eu mesajul de la ea. Parcă este o barieră. Și eu sunt una dintre persoanele ce obișnuiesc să poarte ochelari de soare. Uneori pentru că soarele este foarte puternic pentru mine, alteori doar că vreau să mă ascund. De ascuns sunt convinsă că vrem mulți dintre noi. Nu că ne-am dori neapărat să ne ascundem de cei din jurul nostru, ci mai degrabă de noi înșine...Parcă nu ne dorim sau nu suntem pregătiți să ne cunoaștem cu adevărat, sau ne este frică de ce am putea descoperi. Poate că am descoperi multe defecte, dar sunt convinsă că nu doar pe ele le vom descoperi. Vom descoperi și niște calități ce stima noastră de sine scăzută, ne împiedică să le acceptăm.

De ceva timp aveam în cap niște idei privind cum ni se oglindește sufletul fiecăruia dintre noi. Cum sufletul fiecăruia dintre noi este în strânsă legătură cu Sinele, cu Conștientul, Subconștientul dar și cu Supraconștientul. Pff... o mulțime de termeni și îmbârligată relație între ele, mi-am zis eu în primele dăți când am aflat și eu la rândul meu despre acestea. Între noi fie vorba încă mai gândesc așa...

Intră în grădina sufletului tău și Uită-te în oglindă! Observă ceea ce vezi.

Foto @ Vlad T Popescu

Uneori grădina va fi atât de tristă și neîngrijită încât te vei speria de ea. Toate supărările tale și scenariile negative din capul tău sunt ca niște buruieni în grădină. Va arătă ca după un bombardament.

Și totuși mergând prin ea, la un moment dat vei ajunge lângă un lac. Pentru că și el este neîngrijit, va arăta ca o mică băltoacă. Și te uiți în lac.

Vezi o oglindă acolo și privești.

De multe ori nu-ți convine ce se oglindește.

Chiar și când privești în oglinda acelei mici băltoace.

Vezi sufletul cum este și tot felul de variante ale tale însuți.

 Variantele acestea ies la suprafață din subconștient și atât de mult îți displac, încât îți închizi la propriu ochii pentru a evita să le privești. Parcă ai fi Meduza cu șerpișorii de pe capul său din legende, ce oricine o privea rămânea împietrit, chiar și ea însăși de era.

Chiar dacă îți închizi ochii sau te faci că nu vezi, ele tot acolo vor fi. Vor țipa la tine, și cu prima ocazie când ești neatent se vor manifesta. Și se vor manifesta cât mai furtunos, pentru că vor vrea să se revolte că le ții închise și nu vrei să le accepți, lovindu-te atât pe tine cât și pe cei din jurul tău.

Dacă stau și mă analizez, eu am atâtea variante de mine în interiorul meu...

Multitudine.

Zici că sunt Gheonoaia sau Scorpia din poveștile Fraților Grim, povești ce le citesc eu copiilor la grădiniță. Aia cu multe capete și prin urmare, o mulțime de personalități. Cu fiecare persoană și situație întâlnită în calea mea, iese la suprafață încă o Adela, uneori de care nici eu nu sunt conștientă de prezența sa. Sunt situații când ”Adela” are multe defecte dar și calități ce nu i le pot accepta. Și o ascund din nou pe ”acea Adela”. Poate chiar îți sună cunoscut ceea ce îți spun acum, pentru că probabil și ție ți s-a-ntâmplat.

 Tu ce faci atunci când apar părțile acelea din tine ce le ții ascunse?

De făcut ai putea face multe. Sau la fel de ușor este să nu faci nimic.

Foto @ Vlad T Popescu

Și făcutul de nimic este tot făcut de ceva.

De curând într-o discuție cu cineva, ca răspuns la faptul că i-am sugerat o temă de lucru pentru problema sa, mi-a răspuns că nu poate. Deja face ceva. E bolnav și nu mai poate face nimic altceva.

Interesantă perspectivă, nu? Mă amuz că și eu am avut momente când am gândit așa. Parcă mi-aș fi auzit propriile gânduri.

”Deși mă doare, am să fac nimic în legătură cu asta. Durerea este ceva cunoscut și m-am obișnuit așa. Cine aș fi fără ea?”

 Dar pentru că am filozofat destul, mă opresc aici doar pentru faptul că scopul meu a fost altul. Ne place, nu ne place, din când în când ne ducem în grădina aceea a nostră, personală. Aia de care îți vorbeam la început.

La tine în grădină cum este?

Dar în oglinda de mai sus?

Autor Adela Dușcă 

Porțile umbrei - Antichakrele

Există spirite care dansează acolo unde îngerilor le e teamă să pășească.

Floriana Ungureanu

Evoluția spirituală - călcâiul lui Ahile

Acest articol este pentru cei cu pretenții că au ales calea spirituală și consideră că au parcurs suficient din ea cât să se încumete să observe și spinii și ciulinii de pe ea. Căci de la întrebările fundamentale de la început: Cine sunt EU? și Ce caut pe aici? la răspunsul sec ”EU SUNT”, și ”desăvârșirea ca și dumnezeu întrupat” e cale lungă de străbătut pentru înțelegerea conștiinței noastre. Pe calea spirituală nu te călăuzește credința, ci înțelegerea provenită din experiență și experimentare.

Te-ai născut să fii real, nu perfect.

Ralph Marston

Ascensiunea - Graalul personal

Răspunsul la întrebarea ”Cine sunt EU?” este găsirea Graalului, și de fiecare dată, în fiecare caz, răspunsul este același, și totuși diferit de la caz la caz. Eu sunt scânteie divină, un aspect al lui Dumnezeu pornit pe calea desăvârșirii și a întoarcerii în Dumnezeu, complet și împlinit, de preferință de voie și nu de nevoie, înainte de mult temuta Apocalipsă, sfârșitul veacurilor, care oricum va avea loc peste multe sute de mii de reîncarnări, pentru cine are răbdare să o aștepte. Distracția începe atunci când descoperi care aspect al lui Dumnezeu ești, și ce anume ai de făcut pentru desăvârșire.

Oamenilor religioși le este frică de iad, oamenii spirituali s-au plimbat deja prin el.

Frank Warren

Majoritatea religiilor te avertizează (unele chiar amenință) în privința iadului, unde vei ajunge - să arzi - dacă nu crezi în doctrină, nu urmezi perceptele și nu duci o viață exemplară. Iadul în care vei suferi pentru eternitate până la apocalipsă. Puțini explică însă ce este cu adevărat iadul și ce se întâmplă acolo de fapt. Mi-a venit în minte un banc legat de întrebarea dacă iadul este exoterm sau endoterm (vă las plăcerea să-l citiți aici), și vă pot spune că bancul are dreptate, iadul este endoterm, absoarbe căldură (lumină - suflet) pe care o consumă.

Ne învârtim în cercuri spiralate nesfârșite

Există, din fericire, și religii ceva mai destupate la minte, în care informațiile sunt mai accesibile, în care amestecul de mitologie, știință și poveste este mai bine delimitat și de unde poți extrage o imagine mai clară a ceea ce există dincolo de doctrine, percepte și condiționări. În hinduism, se vorbește despre ”lokas”, cuvânt sanskrit care înseamnă ”lume”, sau ”lumea de jos/de dincolo”, și aș merge pe traducerea ”lumi de dincolo” pentru că de fapt ele sunt dincolo de percepția obișnuită, fiind lumi sau dimensiuni interioare. Omul este un microcosmos, format din foarte multe astfel de lumi, atât ”de jos”, cât și ”de sus” - impropriu spus, pentru că ele sunt cercuri concentrice, în cercuri, in alte bule cercuri/ceruri, iar în ele rezidă temporar sau permanent conștiința noastră.

Mergi în rai pentru climă, și în iad pentru companie.

Mark Twain

O altă reprezentare a iadului

Mai exact lumile de jos, diferitele niveluri ale iadului, anticerurile, au un alt nume în sanskrită, și anume ”patalas” - planuri existențiale, să le zicem dimensiuni, 7 la număr în cosmologia hindusă, reprezentări ale lumilor de dincolo, iaduri/infern. Numai că ele nu reprezintă acel iad în care sfârșești odată ce îți închei existența fizică pe pământ, viața de după moarte, ci sunt dimensiuni în care se află conștiința cuiva atunci când el este întrupat. Aceste dimensiuni sunt reprezentate mult mai atrăgător decât cerurile, dimensiunile superioare, par mai bogate, îți iau ochii mai mult prin opulență, frumusețe, par mai atrăgătoare din multe puncte de vedere. Deși locuitorii patalas-urilor sunt descriși ca scăldându-se în „elixiruri pe bază de plante”, înconjurați de bijuterii și trăind în opulență, acestea nu fac decât să descrie frumusețea pe care o simți în momentele de auto-satisfacție și auto-indulgență generate de influențele exterioare.

În funcție de tradiție, se consideră că patala sunt tărâmuri reale ale existenței sau stări de conștiință create prin modul în care individul își trăiește viața. Patalas-urile pot fi în continuare împărțite în ”rupa” lokas (primele patru, care au formă) și ”arupa” lokas (ultimele trei, care sunt fără formă). Mitologia hindusă descrie 14 lumi lumile superioare locuite de devas (zei), tărâmul pământesc în care locuiesc oamenii și lumile inferioare, locuite de asuras (demoni), unii creați de minte.

Atala - Tărâmul lui Bala, care a creat trei tipuri de femei (succubus)

Vitala - Tărâmul lui Hara-Bhava, care este un avatar al lui Shiva.

Sutala - Tărâmul lui Mahabali, regele demon virtuos.

Talatala - Tărâmul Maya, demonul-arhitect.

Mahatala - Tărâmul nagasilor, ființe mitice semidivine asemănătoare șarpelui.

Rasatala - Tărâmul danavas și daityas, care sunt dușmanii devas (zei și zeițe).

Patala - Numită și naga loka, aceasta este cea mai joasă regiune. Este tărâmul lui Vasuki, regele șarpe și căminul care găzduiește mulți nagas.

Iadul este gol, toți dracii sunt aici.

William Shakespeare

Diferența dintre iaduri și purgatoriu

Tot în hinduism se face diferența dintre iadurile conștiinței întrupate și purgatoriul sufletelor rătăcite complet în momentul trecerii dintre lumi. Sub regiunile Patala se află Naraka, Iadul hindus - tărâmul morții unde păcătoșii sunt pedepsiți, la noi traducându-se prin purgatori, în care sufletele spiritelor destrupate experimentează și mai multă suferință. Sunt acele tărâmuri în care spiritele se lovesc de fundul gropii. Se spune că Naraloka este un loc pentru răscumpărare în care ajungem la un moment pentru a experimenta greșelile/păcatele până realizăm că trebuie să ne schimbăm comportamentele pentru a ne transforma viața.

Un iad inteligent ar fi mai bun decât un rai idiot.

Victor Hugo

Chakre-antichakre

Dacă chakrele sunt porți către dimensiuni ale conștiinței, evident că și antichakrele sunt același lucru. Cum ai putea aprecia lumina și sentimentele pozitive dacă nu ai avea termen de comparație? Cum ai putea lua o decizie în deplină cunoștiință de cauză, cu liber arbitru? Cum ai putea fi capabil să înțelegi? Evident că pentru a răspunde acestor dileme e necesară coborărea în materie, uitarea, experimentarea întunericului în toată splendoarea lui. Întruparea este posibilitatea de a experimenta totul ca și o nouă posibilitate, opțiunea de a lua decizii diferite, fără cunoașterea anterioară.

Mai mult ele sunt o reflecție în oglindă a acestor dimensiuni superioare și sunt conectate între ele. De-a lungul încarnărilor, tot ceea ce am trăit și experimentat s-a înregistrat și stocat în propria cronică akashică. Dacă conștiința ta este centrată în tărâmurile inferioare ea îți va crea emoții bazate pe frică, care te vor ghida spre luptă, te vor rătăci într-o spirală descendentă de învinovățire, inducând răutate, ură și furie. Acești indivizi manifestă dispreț față de ceilalți și nu sunt mulțumiți de lume. În realitate, sunt nemulțumiți de sine.

Când pleci pe calea dezvoltării personale și spirituale, începi să faci lumină, în capul tău, în suflet, și în interiorul tău, deschinzând și aliniind chakrele. Până te iluminezi, apoi începi să te descoperi mai în detaliu, și vezi că lumina ca lumina, dar mai ești și întuneric, în privința căruia trebuie să faci ceva, în principiu să-l accepți că există, că îl manifești la fel de mult ca și pe lumină, deși poate nu la fel de deschis sau conștient, și apoi să te stăpânești din manifestarea lui tam nesam când ți-e lumea mai dragă.

Viața te va târâ prin iad pentru a te testa dacă încă mai ai curaj să crezi în rai.

Better man project

Iadul este …. o exagerare

Cultivarea curățării și energizării chakrelor se recomandă din perspectiva încurajării atributelor pozitive pe care acest obicei ni l-ar aduce. Când sunt deschise și energizate, ele orbesc lumea din jur, reprezintă un factor atractor natural al celor care își caută liderul sau maestrul. Când ele sunt închise, începe manifestarea aspectelor opuse, acumularea emoțiilor și energiilor negative care suprimate se strâng. Ce se întâmplă când chakrele dau în supraplin? Dacă e pe plus alimentează ascensiunea kundalini spre chakrele superioare, însă dacă e pe minus, se îndreaptă spre pozitionare în antichakre.

Mentalul este cel care influențează corpul emoțional și care îl inflamează. O emoție durează 90 de secunde, mintea este cea care întoarce o temă pe toate părțile, face conexiunile cu trecutul și viitorul și amplifică o simplă emoție de teamă, supărare, neplăcere în frică, furie, mânie, dispreț, exagerând proporțiile întâmplărilor prin prisma judecății proprii. Astfel că iadul(rile) sunt dimensiuni în care s-au revărsat de-a lungul vieților aceste energii, depozitându-se acolo, în propria cămăruță din castelul cu sute de mii de camere. Așa că orice exagerare a emoțiilor până la nivelul (auto)distructiv, fie de suprimare a lor până la lipsa lor totală te aduce în aceste dimensiuni, fără a realiza dimensiunea căderii, ea manifestându-se sub formă de obsesii, dependențe de același mod de gândire și acțiune, uneori atât de subtile și justificabile că nu suntem dispuși să renunțăm la ele.

Cunoscând aceste informații despre dimensiunile spiritului, poți să identifici unde se află conștiința ta, ce ai de făcut pentru a ieși din cercul respectiv și unde ai avea de lucrat atunci când anumite zone sunt sensibile și vulnerabile. Un lucru de care eu personal sunt sigură este că ascensiunea este improbabilă fără alinierea, echilibrarea și curățarea acestor chakre, ele fiind o vulnerabilitate precum niște pietre de moară.